Adrian,
Pentru ca te vad foarte interesat nu numai teoretic ci si practic de antenele de marime mica, pentru mobil si situatii de urgenta, ti-as propune sa mai experimentezi si o antena foarte simpla dar mult mai eficace decat firul miracol de 2m cu autotransformator despre care am o parere destul de proasta.
Este vorba de antena helicoidala pentru unde scurte, mai precis stickurile monoband. Nici ele nu sunt nemaipomenite fata de o antena normala (sa zicem un dipol de referinta, in jumatate de lambda), insa fata de antena cu autotransformator, e net superioara.
Antenele helicoidale se fabrica si se folosesc de multi ani in lucrul mobil, fiind de fapt un stick de fibra de sticla de 1.5-2cm diametru bobinat helicoidal cu pas variabil cu fir de 1-1.3mm izolat in plastic peste care s-a turnat un lac sau o rasina polimerica sa-l fixeze. Stick-ul este monobanda, astazi se gasesc la pret redus toate benzile de la 160-6m . La baza are un filet standard care se monteaza pe suporturile cu arc uzuale. Fiind monobanda, aceste stickuri rezoneaza in toate benzile prezentand un SWR de cca 1:1.5 pe un BW de 50-150Khz, pentru ajustari avand si o vergea de otel a carei lungime este variabila cu cativa zeci de centimetri. Antena performeaza rezonabil cu suprafete de ground modeste, de exemplu caroseria unei masini , balustrada unui vapor , placa de tabla sau plasa metalica de 1m2 etc.
Din punct de vedere al diagramei de radiatie atat in plan orizontal cat si vertical, lobii nu arata chiar foarte impresionant. In cazul de fata, nu este atat de bun acest stick pe cat este de ineficienta vergeaua cu autotransformator. Acel autotransformator este o gaselnita care sa reduca SWR-ul, dar o face intr-un mod sa zicem foarte pagubos, majoritatea puterii se consuma in incalzirea torului si nu se reflecta aproape de loc in puterea efectiv radiata. Practic, puterea efectiv radiata este de cativa wati in 21, 24, 28MHz si coboara mult sub aceste frecvente .
Evident, cineva poate sa auda o statie sau doua intr-o noapte linistita, receptoarele pot auzi statii puternice cu 1-2m de sarma. Dar asta nu le transforma in antene cat de cat rezonabile. Acest fir miraculos, este ridicol la emisie si super mediocru la receptie (evident, functie de antena de referinta). Are aparent avantajul ca e multibanda, iar comutarea benzilor se face cu acele comutatoare. Pretul este insa mare. Abia radiaza o boare de wati. Si trebuie si o bucatica de ground sub whip.
In schimb stickurile care au si ele castig negativ, sunt monobanda, rezoneaza si elimina pierderile mari din autotransformator (care transforma asamblul in radiator de caldura, decat de unde electromagnetice, hihi). Modesta bobina spiralata radiind infinit mai mult decat autotransformatorul din care functioneaza destul de mult ca un dummy load.
Fara sa intru in calcule plictisitoare si modelari de care nu mai am rabdare, apreciez brutto ca un stick are -10 pana la -20db mai putin decat referinta, in timp ce firul cu autotraf are cu cel putin -30 pana la -40dB mai putin. Diferenta este enorma, desi practic au aceeasi lungime fizica.
Apropo, conform constatarilor mele, pentru lucrul in mobile, ham stickurile simple sunt mai efective decat antenele motorizate de tip ATAS si alte antene multiband .
Rezultatele cele mai bune si consistente au fost cu un set de 8 ham stickuri de la LakeView
http://www.hamstick.com/hfmobile.html si un MA-5 de la Kenwood.Foloseam doar 100W. ATU era necesar doar pentru retusuri usoare.
Unul din micile secrete (ale lui Polichenelle) ale lucrului in mobile, este amplasarea antenei pe acoperisul masinii, sus, nu la spate, nu la bara, nu paralel cu caroseria, iar punctul de ground sa fie bun si f.f. scurt. Nu e mare filozofie. Eu am pus un element de portbagaj de acoperis, iar acolo unde se prindea, am dat o gaura de 4mm si am curatat vopseaua pentru punctul de ground return. Gaura era in interiorul sistemului de prindere original, locasul era acoperit de o placuta culisanta, originala a masinii. Cand nu tineam portbagajul cu antena montata, nu se vedea orificiul facut. Punctul de ground era la maximum 5cm de baza antenei.
Singurul incovenient este ca trebuie sa schimbi stickurile la schimbarea benzii, dezavantaj minor fata de eficienta in radiatie, in opinia mea. Am incercat si vestitul Outbacker, precum si ATAS-ul, SGC, Icom, Tarheel si Hustler dar stickurile monoband erau superioare atat la emisie cat si la receptie tuturor multibandurilor pe care le-am incercat eu, fie ele cu bobina variabila la baza sau antenna tuner automat.
Pe la sfarsitul anilor ‘90 , in cadrul programului de diplome Holyland Mobile Award, am lucrat din 163 de tari DXCC confirmate, cu stickurile de la Lakeview (4X1AD/M). Au fost si multi participanti din YO.
In 2000 am fost intr-o croaziera in Caraibele de west si am avut cu mine un TS-50 cu AT-50 de 100W. Am luat stickurile de la Lakeview cu mine, o mica menghina improvizata cu care le prindeam temporar de balustrada metalica de la punte in fata usii cabinii, iar ground return-ul il conectam cu un crocodil mare de cablurile de otel ale balustrazii. A mers rezonabil si am facut multe QSO-uri in putinele ore dedicate radioului. SWR-ul era maximum 1:2 la capete de banda. Pe mare merge ca focul si e liniste electrica grozava si am facut QSO-uri in 80m SSB cu toata America de Nord si cu cativa europeni. In CW, rezultatele sunt evident si mai impresionante. Controalele primite erau in jurul lui S-5 pana la S-7, ceea ce este arhi-suficient. Nu am incercat de loc 160m si 6m.
73 si succes la experimentari,
Morel
4X1AD
Am observat ca a pus o placa pe post de sasiu. Eu am tras toate firele la mufa de intrare si urmeaza sa pun o borna (am una frumoasa, aurita) pe lateral pentru conectarea la ceva fire trase prin iarba.
La prima strigare, acordul depinde destul de mult de planul de masa.
Nu cred ca textolitul acela serveste scopului de masa, e prea ... berc!
